Margele - care, cand si cum II

Tot din nebogata-mi experienta am incropit si episodul doi al acestei interminabile telenovele. Nu era pacat ca acest blog sa contina numai basicuri si tutoriale seci si sa nu il impanez, din cand in cand, cu idei de-ale mele, cu ganduri, framantari si alte cele din puztul gandirii proprii? :)))) Daca-i blog, pai atunci BLOG sa fie! (Era sa scriu BLOOD).


Semipretioasele sunt niste lucruri absolut nemaipomenite, eu le iubesc de nu mai pot. Se pot face greseli si cu ele? Sigur, Kezi poate orice! :)))


Vrem sa obtinem o bijuterie perfect simetrica, ea necesita margele rotunde si noi alegem sa folosim bilute din semipretioase. Pentru ca pietrele nu sunt perfect egale intre ele, din punct de vedere al marimii, s-ar putea sa avem suprize neplacute. Si revin la alegerea celor mai potrivite, la alesul bobului de neghina, despre care am mai vorbit la margelele de nisip chinezesti, in partea I. Dar parca acum alesul e mai cu spor si nu necesita atata timp. E ca si cum as alege piper boabe rosu de piper boabe negru. N-am gasit alta rima comparatie mai breaza . :)

Daca dorim sa sarim etapa selectarii pietrelor, atunci vom folosi margele fabricate, chiar daca ne plac mai mult semipretioasele. Margelele fabricate vor fi intotdeauna stas, egale intre ele, perfect rotunde etc., etc. Satisfactia va fi garantata. Margelele de sticla sunt si foarte frumoase. Exceptie perlele de sticla de slaba calitate, care se cojesc. Eu incerc sa le evit cat pot, alegand, in loc, perle Swarovski. Sunt mai scumpe, e adevarat, dar veti fi multumite atat voi, cat si clientele. Aceste perle arata foarte bine si stratul exterior de vopsea este rezistent in timp.

Cate ceva despre perlele de cultura. Unele au pojghita de sidef din exterior atat de subtire, incat se vor coji repede, cred, in timpul purtarii. Pe altele le-am luat gata cojite. Dintr-un sirag, doar un sfert sunt bune. Dar n-am fost atenta la acest aspect in momentul in care le-am cumparat, din cauza excitementului ca ura! imi cumpar perle negre pentru prima data in viata! (Goose) Un pic, foarte putina atentie mi-ar mai fi trebuit si evitam asta (sigh).




Sa nu va asteptati ca ele sa fie egale intre ele. Ar fi pacat s-aveti astfel de asteptari. Si totusi sunt foarte frumoase.

Alt necaz cu perlele de cultura, patit de mine: felul in care sunt gaurite. In acelasi sirag, unele sunt rotunde, altele au o parte ca o latura putin plata (le-am denumit fund plat /:). Iar trebuie sa le aleg, pentru ca nu stiu sa le folosesc impreuna in acelasi model. Primele vor putea fi folosite ca niste margele obisnuite, dar pe cele din urma ma gandesc sa le folosesc ca mijloc de floare, cu o margeluta in varf, care le tine pe loc si cu partea plata in spate. Eeee, ce bine-ar fi fost ca astea plate sa fi fost gaurite pe lateral... Alta era treaba. Dar ne-adaptam. In prima poza sunt cu vedere din lateral, in a doua cu vedere de sus:

De la stanga spre dreapta:

  • perla rotunda, frumoasa, buna;
  • perla cu fund plat dar gaurita in lateral, deci foarte ok si potrivita, achizitionata ca atare, adica toate din set sunt la fel, stiu ce cumpar;
  • perle din cea mai pura rasa "fund plat", gaurite de sus in jos, cele pe care le urasc eu cel mai mult (in prima poza puteti vedea ca ele seamana cu niste paini). De ce? Pentru ca sunt amestecate in sirag cu cele din prima categorie (odata primite eu trebuie sa le separ) si pentru ca in poza din magazinul de pe net de unde le-am luat tot sirul era cum sunt cele din stanga. Si eu, naiva, m-asteptam ce vad in poza, aia sa primesc. Aaaaaaaaaaaaarrrrrrrrr! Pumni in cap, tras aer in piept, mers mai departe.

Inca nu m-am prins ce-ar trebui sa stim sau sa facem sa ne dam seama cand avem in fata pietre vopsite sau fabricate. Si nu zic de cumparaturi pe net, unde mizam exclusiv pe sinceritatea vanzatorului, iar daca aceasta nu exista, taiem magazinul respectiv de pe lista. Solutia mea: cumpar mai putine, de proba si revin, daca e cazul. Macar sa fie usturatura mai mica. Inca nu am aplicat-o :))), in sens ca am luat multe la risc.

Vorbesc de targuri, unde le am in fata si nu imi dau seama daca e vorba de pietre veritabile. Am cumparat odata superbe pietre de chrysocolla. Nici nu ma gandeam sa le testez in vreun fel, am observat complet intamplator ca sunt vopsite. Cum? Erau insirate pe nailon de pescuit, foarte gros, fara inchizatoare. Am vrut sa le desir si le-am impins cu mana, puternic. La final avem dungi verzi-albastre pe degete. Atunci am luat o margea si am razuit-o cu foarfecele, sub stratul de vopsea era o piatra (sper) verde pal. M-am gandit: ce fac? Ce sa fac? N-am ce face!

Astea sunt:

Daca o sa confectionez ceva cu ele si pun la vanzare, o sa specific ca-s vopsite. Atata e tot ce pot sa fac. Dar asta nu drege pacaleala a carei victima am fost eu insami, nu?

Bun, sa nu va inchipuiti ca e o vopsea aruncata aiurea. E un strat gros, sanatos, nu cred ca se ia in timpul lucrului sau la purtat. La mine s-a luat de pe firul de nailon, nu de pe margele. O sa le pun si in apa, sa vad.

Vanzatorii n-au sa ne lase sa le scrijelim. Si-atunci le cumparam la risc si la pret de pietre reale. O fi existand vreo metoda sa evitam achizitionarea de porcarii la pret mare?

Si un ultim aspect: cum combinam diferite materiale. Ma deprima rau combinatiile gen:

  • perle de sticla (cojibile) si Delica
  • plastic si sarma de argint
  • plastic si perle de cultura
  • plastic si pietre semipretioase
  • Swarovski (indiferent ca-s perle sau cristale) combinate cu margele de nisip simple, inegale


Si lista poate continua.

Am dat cateva exemple inspirate din realitate, adica am vazut aceste combinatii. Sunt combinatii care pe mine ma intristeaza. Posibil sa gresesc. Still...

E pacat sa combin ceva frumos, pretios, cu ceva ieftin. Si cand zic pretios sau ieftin, nu ma refer la pret, pentru ca stiu ca si materialele slabe calitativ sunt uneori scumpe. Ci la calitate, ca idee. Ceva ce tine de bunul simt si bunul gust. E pacat sa combin ceva natural cu plastic. Ceva fin cu ceva grosolan. Ceva foarte scump cu ceva foarte ietin si da, aici m-am referit la pret.

O pereche de cercei foarte lucrati, din superbe si multe cristale Swarovski (deci scumpe), carora le-am pus tortite de metal simplu. Ii stric, le stirbesc frumusetea. Pe cand daca le pun tortite de argint 925, atunci ii incununez (sau macar placate). Sau poate nu e bine zis ca ii incununez: merg pe-aceeasi linie, cea trasata de cristale - pret ridicat si calitate. Si pt. numai cativa lei in plus. Standard ridicat, finete, atentie la detaliu, pretentie etc., etc. Hmmm, alta treaba nu? Staaaaaaaati, nu ridicati spranceana, nu am facut eu asa, nu ma caracterizeaza ce-am spus in fraza anterioara. Era doar o discutie avuta cu Cristina Cristea si i-am dat dreptate. Tot cu Cristina am mai discutat despre inele confectionate din cristale Swarovski, dar a caror veriga este din margelute de nisip inegale. Maaaare tristete. Este vorba doar de cateva zeci de margelute Toho si deja altul este aspectul inelului si nici pretul nu se ridica nu stiu cat.

Unui colier foarte migalit, cu margelute din cele mai fine si mai scumpe, a carui realizare ne-a luat 2 saptamani, decat sa-i pun o inchizatoare din metal comun, mai bine ii fac tot din margelute un sistem de inchidere. Care poate fi ca o bijuterie in sine sau poate face parte integranta din aceasta.




© Peter Sewell

Si tot cautand pe net inca o poza ca sa ilustrez ideea de mai sus, am dat peste altceva (vi se-ntampla si voua, nu? Cel mai fain e cand cauti "peyote" si primesti rezultate legate de droguri):

http://www.youtube.com/watch?v=gHk8lQ5Z4O8&feature=player_embedded

Stiu ca nu-s consecventa, ca sar de la una la alta, dar nu m-am putut abtine. Fabulos!

Dar gasit si ce cautam:


© Gwen Fisher

Avantaje:

  • nu trebuie sa mai cumpar o inchizatoare, folosesc materiale pe care deja le am
  • se rezolva usor problema alergiilor la metale (care devine o problema foarte mare atunci cand vindem bijuteriile)
  • am o inchizatoare unicat si aspectuoasa, care face parte integranta din colier.

Concluzia: atentie la ce materiale folosim si la cum le combinam. Sa incercam sa pastram un echilibru intre natura si calitatea materialelor alese, sa nu recurgem la extreme. Sigur, sunt reguli care pt fi incalcate. Dar trebuie sa calcam in strachini cu maaaaaaare arta. Si se poate, tot pe net am vazut ;).

Si-un mic P.S., tot legat de sistemele de inchidere. Cand am lucrat mult pe ceva (mult nu pentru c-am realizat un masterpiece, ci pentru ca l-am stricat sau modificat de 100 de ori, neplacandu-mi nicicum ce-a iesit), la final ma cuprinde o mare greata, imi vine sa-l dau de pereti. Si sunt tentata, nemaiavand mult de lucru, sa-l fusaresc, sa scap odata de el. Si fusaresc taman unde nu e cazul: la sistemul de inchidere. Care e vital. Ca degeaba e frumoasa lucrarea, daca ramane purtatoarea (c-oi fi eu sau vreo clienta) cu ea in mana. Lamentabil! Altadata am facut altceva: am lasat-o de-oparte si m-am reapucat de ea numai cand mi-a trecut ura. E mai bine asa.

Ion Barladeanu


Atipic pentru blogul de margelit a lui Kezi, dar nu m-am putut abtine.

http://www.lumeavazutadeionb.ro/

N-am vazut filmul.
M-am uitat doar peste lucrarile badelui.

La ce vaganditi cand va uitati la ele? Ca vesnicia s-a nascut la sat?
Ce simtiti?
Va vine sa radeti?
Va ingroziti?
Va mirati?
Sunt simple lipituri?
Poate face oricine asta?

Margele - care, cand si cum I

M-am gandit sa impartasesc cate ceva din mica mea experienta, axandu-ma mai ales pe greselile pe care le-am facut, in speranta ca, daca cineva apuca sa citeasca aici inainte de-a le comite, ii va fi de folos sa le evite.

Si prin care, cand si cum nu inteleg combinatii de marimi, ci ma refer strict la calitate.

La inceput credeam ca orice model merge construit cu orice margele. Sau citeam un tutorial unde mi se specifica clar un anume tip de margele, dar eu nici nu citeam atent, lucram cu ce credeam eu. La final, ceea ce realizasem nu semana cu modelul si ma cuprindeau tot felul de frustrari. Dupa vreo 2 ani :))) mi-am dat seama ca un tutorial trebuie respectat ad litteram. (sigh)
Am vazut pe Internet lucrari de tot felul, am dovada ca si altii au patit ca mine. Daca cititi aceste randuri, luati aminte, nu repetati greselile. Am vazut modele grele, migaloase din punct de vedere tehnic, dar al caror rezultat era defectuos, pentru ca erau lucrate cu margele nepotrivite.

Bun, o sa ziceti, ca si mine, ca pentru exercitiu e ok si-asa. Da, dar nu e pacat sa nu poti pune la vanzare din prima ceva pe care ai muncit foarte multe ore?
Este pacat sa stea uitate intr-o cutie. Ce vreau sa zic? Se poate exersa, se poate incerca un model nou direct cu margele bune si scumpe. Fiindca s-ar putea sa iasa fara cusur, si-atunci se poate pune in magazin din prima.
Aaaaa, ca am vazut ca lumea le scoate la vanzare chiar si dac
a nu arata stas... da, e adevarat, dar nu ma bag. No comment!
La inceput, nici n-auzisem de Delica sau Toho, apoi am auzit de ele, dar nu gaseam sa cumpar pe piata romaneasca (comenzi on-line in strainatate si Paypal nu-mi surad nici acum). Gaseam de cumparat margele chinezesti sau cel mult cehesti. Eu o sa le zic "chinezesti", dar de fapt nu stiu daca provin din China. Li se mai zice "normale", "simple" sau "obisnuite", in comert sunt denumite margele de nisip sau seed beads si atat. Oricum le-am denumi, este vorba de cele frumos colorate, dar foarte inegale ca forma.
Astfel ca am tot cumparat si am tot cumparat, pentru ca urate nu erau, dimpotriva! Dupa ce-am dat de gustul bunatatilor, le-am abandonat. Sunt luni bune de cand n-am mai pus mana pe ele.


Ce am patit cu ele? Pai i-am facut prietenului meu o bratara din pietre mari gri si, intre ele, am pus margele rosii, chinezesti, marimea 6, el si-a dori asa (soooooo gay). In contact cu apa, in cateva zile, margelele noastre rosii s-au facut albe. Jur canu m-as fi gandit niciodata ca sunt vopsite. :-0

Altadata am vandut o bratara unei domnisoare. I-a placut mult cand a vazut-o si a zis ca o sa mi-o achite la salariu, dar sa i-o scurtez putin. Statuse la ea catva timp, inainte s-o primesc pentru modificare si incercase si ea s-o scurteze, bruscand margelele. Nu stiu daca aia a fost cauza, ideea e ca atunci cand a ajuns la mine, bratara continea margele cojite. Mi-a fost foarte rusine. Am refacut-o in intregime, inlocuind margelele foarte cojite cu altele noi si pe cele mai putin cojite incercand sa le tocmesc sa stea astfel incat sa nu se vada tare, adica am aplicat metoda pisicii (shame-faced). De ce? Pentru ca nu mai aveam margele de-alea si pentru ca magazinul de unde le-am cumparat se desfiintase oricum. Si pentru ca, si daca nu s-ar fi desfiintat si ar fi avut o tona pe margele de-alea pe stoc, n-as mai fi cumparat neam, dupa ce-am vazut ce si cum. La final bratara arata binisor, dar eu stiam ca nu va ramane asa pentru mult timp :(. Asa ca am pus-o intr-un plic, impreuna cu o scrisoare de scuze pentru lipsa de calitate, care s-a intins pe o jumatate de foaie A4 si i-am spus fetei ca e cadou (rolling eyes).


N-am putut sa nu i-o mai dau deloc, desi asa imi venea, pentru ca ei ii placuse foarte mult. Si n-am putut nici sa i-o vand, dupa ce-am vazut ca ma fac de rusine usor.

Azi m-as prinde cand m-as uita la niste margele daca se vor decolora in contact cu apa? Exclus! N-am cum. Dar daca se vor coji? Hmmm, posibil catre nu. Si-atunci ce e de facut? Nu mai cumparam de-acolo. Sau hai sa nu fim asa radicali, nu mai cumparam acel tip de margele. Hihi, eu am avut noroc: desfiintandu-se magazinul, am scapat de astfel de framantari. (devil) Dar nu s-a desfiintat decat unul, au mai ramas destule... de evitat.

Pe langa necazuri legate de calitate, am mai avut patanii si legate de conceptie: am incercat sa construiesc cu ele modele complicate. Nu mi-au iesit, neam! Si mereu credeam ca e ceva ce eu gresesc, ca eu n-am mana, n-am experienta, n-am tehnica. Atata m-a dus mintea. De fapt era de la margele. Fiind inegale in toate privintele, n-aveam sa obtin modelul dorit cu ele niciodata, chiar daca ma straduiam sa nu gresesc cand cos. Sigur, dintr-o punga de 50 de grame cu margele chinezesti putem mereu alege pe cele mai egale. Nu e o solutie buna.

Va spun cu mana pe inima: viata e prea scurta pentru a alege bobul de neghina. Alesul margelelor chinezesti seamana mult cu ceea ce a avut de facut Cenusareasa in seara balului.
Un herringbone n-o sa arate niciodata bine, oricat as alege!




sau un brick! Ar fi trebuit sa arate asa:



© , About.com
Dar arata asa:
:((((((((((((


De peyote plat nici nu mai zic!
Am si-o denumire pentru toate creatiile de mai sus, alea de la categoria "asa nu": mahnite sau mahneli :))))

Abia cand, in loc de margele chinezesti, a
m avut varsat pe masa un tub cu Delica, atunci am fost cu adevarat regina balului (aceeasi Cenusareasa, da' in stadiu superior, la next level). N-a mai trebuit sa fiu atenta la margele decat ca sa le nimeresc gaura pentru a le insira, mi-am putut concentra atentia pe lucrare. Ce usurare! Ce gura de oxigen! Ce viata frumoasa si usoara, mieii zburda pe caaaaaampiiiiiii. Cum s-a transformat dintr-o data viata de margelitor! A ramas tot chinuita :) (din cauza migalelii), dar s-a usurat substantial si s-a facut frumoasa.

Concluzia a fost ca decat sa-mi fi luat o tona de margele chinezesti, mai bine imi luam 1 kilogram de margele de calitate. Dar pe-atunci n-aveam idee ce si cum, plus ca da, ma speria pretul lor (intre timp aparusera si la noi).

Am citit pe net o chestie faina: toti zicem ca artizanatul e o terapie. Da, pe langa efect, mai are ceva in comun cu aceasta: costa la fel de mult :))). Am ras cand am citit, dar dup-aia mi-am dat seama ca am ras degeaba:))) Ca doar e adevarat.

Concluzia a fost tardiva, cand am tras-o, deja aveam pe stoc margele chinezesti in exces. Si, ca sa fie rusinea si mai mare, va spun c-am fost avertizata din timp, sfatuita si mustrata de cineva care avea experienta 6 ani in plus fata de mine, stia sa faca diferenta si a vrut sa-mi dea un sfat prietenesc: Laura. Dar a vorbit la pereti. (Dâng! a la Carcotasi). Cat de Fulgă sa fii sa ti se dea mura in gura si tu s-o refuzi? Laura, multumesc frumos, dupa un an ti-am dat dreptate.

Ati patit si voi ca mine? Sper ca nu! Dar, daca totusi da, ce facem cu ele? Se poate face ceva?
Good news: da! Free form sau corali. Pfiu, ma sterg la frunte. Tot de la Laura stiu.

Asta...

... sau asta

... sau asta:


Eu zic ca nu arata chiar foarte rau. Si exista lume care apreciaza mai degraba stilul liber ales, decat perfectiunea geometrica. Deci avem mare noroc :).

Bijuterii complicate, celtice sau forme geometrice care necesita clar Delica sau Toho, dar sunt realizate cu margele chinezesti imi provoaca tristete. Stiu ca artizanul s-ar putea sa fie constient ca ar fi trebuit sa foloseasca margele cilindrice, ca deliberat a folosit din cele din China. Cu atat mai trist. E pacat... :(. Nu vreau sa-mi dau aere de maestra, n-as avea cum si de ce, dar e pacat de timpul si energia investite intr-o bijuterie, daca rezultatul nu arata ca in tutorialul dupa care ne luam, numai si numai din cauza ca n-am folosit materialele care trebuie. Mai bine amanam realizarea (greu, stiu cum e cand te mananca mana sa incerci ceva nou) pana ne achizitionam materialele potrivite.

Sau la un tutorial care necesita o lista de 6-7 tipuri si marimi diferite de margele si cristale, eu am 3-4 dintre ele si pentru restul zic ca "las' ca pun ce am". Iar e gresit. Ca daca se cer margele no 8 si eu pun de 6 sau 10... Las' ca nu merge!

Se poate lucra cu margele scumpe si de calitate si totusi sa iasa ceva nefericit? Cu mandrie va spun ca da:


Acest triunghi necesita exclusiv Delica. Dar, pentru ca eu am combinat, din nestiinta, Delica si Toho, s-a intamplat o tragedie. Lucrarea trebuia sa fie perfect plana. Delica sunt ca niste mici cilindri, capetele lor sunt retezate, iar Toho au capetele usor rotunjite. Combinatia dintre cele doua a dat forma si textura triunghiului, cand de fapt eu n-aveam nevoie, imi trebuia un medalion perfect plat. Cand mi-am dat seama de asta, era deja prea tarziu. Si am muncit foarte mult la el, mai multe zile, am stricat de nenumarate ori, mi-a fost foarte greu sa cos triunghiular, sa respect modelul geometric bicolor, amandoua in acelasi timp, pe toate cele 3 laturi. Chinuri groaznice! :) Nu-i pacat ca, la final, n-am putut face nimic cu el? Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa-i fac o poza si sa-l folosesc ca avatar pe Facebook. Nu e rau nici asa, dar nu e nici bine, ca nu asta era scopul, nu?

Daca am de lucru ceva plat si colturos, in linii drepte sau unghiuri, atunci voi folosi numai margele cilindrice - Delica, Aiko sau Toho Treasures. Daca vreau rotunjimi, pun Toho.



In imaginea de mai jos, in stanga, sunt margelute Toho si in dreapta sunt Delica. Desi ambele sun marimea 11, Toho sunt mai mari. Se poate observa rotunjimea la Toho si respectiv forma de mini-cilindri la Delica.


Pot totusi combina Delica si Toho? Daaaa, de multe ori! De exemplu la petale de flori. Lungimea petalei poate fi cu Delica si partea rotunjita poate fi cu Toho.




Sau cand vreau forme tubulare:


Intr-un cuvant: cand vreau textura, cand vreau 3D, combin. Daca vreau 2D, atunci nu combin tipuri de margele, ci cel mult culori. Sau le combin respectand cu sfintenie un tutorial, asta insemnand ca deja altcineva si-a batut indelung capul si a incercat zeci de combinatii, astfel incat eu sa primesc rezultatul de-a gata si garantat. Tutorialele garanteaza ca bijuteria lucrata dupa ele o s-arate ca acolo, daca le respect.

Ca sa intelegeti si mai bine, un ultim exemplu: este vorba despre doua inele la care am folosit aceeasi tehnica, aceeasi piatra, deci ar fi trebuit sa fie identice, dar nu sunt. In stanga am folosit Toho si in dreapta Delica. Imaginile vorbesc de la sine.


Am batut campii si n-am zis, practic, aproape nimic? Oftez: mine is a long tail... Always. Si, colac peste pupaza, nu respect nici regula internaut-blogareasca, aia care spune ca postarile trebuie sa fie scurte si la obiect. La obiect... hmmm... nu stiu, mi-ar placea sa cred ca am fost, dar sa fiu scurta pur si simplu nu pot!

Puteti citi continuarea acestui material aici.